Caracterizare generală (după Radu şi Radu, 1972)

▼ - Este ordinul cu cele mai numeroase specii (peste 300.000), nu numai dintre insecte ci chiar din întreaga lume a vieţuitoarelor. Se caracterizează prin transformarea aripilor anterioare în elitre, care în repaus acoperă corpul şi îl protejează. Ele acoperă de fapt şi metanotul şi mezonotul şi rămâne liberă doar o mică porţiune de la baza aripilor, de formă triunghiulară = scutelum. De asemenea, protoracele este la fel de bine protejat de tergitul său sclerificat, denumit scut cervical (corselet). Şi ventral, corpul este puternic sclerificat. Aripile posterioare sunt mai lungi decât elitrele, iar în repaos ele stau plisate sub acestea.
- Aparatul bucal este de tipul – pentru rupt şi mestecat – au metamorfoză holometabolă, cu larve campodeiforme sau melolontoide, apode. Pupele sunt libere, rar obtecte.
- Sunt forme răspândite în toate mediile terestre şi adaptate la toate regimurile alimentare. Unele sunt entomofage, foarte utile în distrugerea insectelor dăunătoare, dar marea majoritate sunt fitofage, deci dăunătoare. Există câteva chiar adaptate la parazitism.
- Din permianul inferior când au apărut, s-au dezvoltat continuu până azi. Pot fi considerate ca derivate din ortoptere, prin transformarea tegminelor în elitre cât şi prin trecerea de la un tip de metamorfoză la altul
- În ceea ce priveşte clasificarea se menţin încă păreri discutabile, drept care, în acest curs vom folosi principiul modului de hrănire, după care coleopterele se grupează în 2 subordine: Adephaga şi Polyphaga.
- Să mai amintim că unii autori împart subordinul Adephaga în 2 grupe: Geoadephaga (adefage terestre) şi  Hydroacanthari (adefage acvatice). La Geoadephaga sunt incluse familiile Cicindelidae, Carabidae, Paussidae. La Hydroacanthari sunt incluse familiile: Haliplidae, Dytiscidae şi Gyrinidae.