Caracterizare generală (după Radu şi Radu, 1972)

Speciile acestui grup se mai cunosc şi sub  denumirea de “croitori”. Au corp alungit, de regulă este pubescent. Antenele sunt foarte lungi (depăşesc jumătatea corpului şi frecvent depăşesc chiar lungimea corpului). Picioarele sunt lungi cu gheare puternice; larvele sunt albe, apode şi trăiesc pe sub scoarţa copacilor sau în lemnul acestora, unde sapă galerii şi degradează lemnul.

 Caracteristică morfologică la acest grup este pronotul care adesea este mai gros la mijloc şi în plus mai este şi purtător de ţepi sau rugozităţi; la baza elitrelor insecta este largă de parcă ar avea umeri.
 Cele cca. 31.000 specii au dimensiuni variabile şi colorit foarte diferit, uneori cu nuanţe de contrast puternic. Unele specii sunt stridulante.
Specii: Cerambyx cerdo (“croitorul mare”); 30-50 mm; este negru, cu vârful elitrelor castaniu; larvele sale găuresc tulpina stejarilor. Dorcadion fulvum, este croitorul castaniu-roşcat; 15-18 mm; este foarte frecvent în culturile de câmp, alături de Dorcadion pedestre (11-17 mm; negru şi cu benzi longitudinale albe pe elitre), Dorcadion scopolii (asemănător; 10-13 mm), Dorcadion aethiops (culoare neagră; 15-20 mm). Speciile de Dorcadion sunt cunoscute ca “lăutari” sau “scripcari”, din cauza scârţâitului lor pe care îl produc cu aparatul stridulant (format din pronot şi mezonot, pus în mişcare de mişcarea dorso-ventrală a protoracelui). Plagionotus detritus”croitorul viespe”; este remarcabil prin combinaţia de culori negru – galben, care-i dau înfăţişare de viespe. Rosalia alpina ”croitorul fagului”; este un cerambicid elegant; 22-35 cm, de culoare cenuşiu albăstruie cu benzi negre transversale. Alte specii: Morimus funereus (culoare neagră, elitre cenuşii, cu 2 pete mari, negre, transversale; aspect catifelat), Saperda populnea (9-14 mm; culoare neagră cu pubescenţă deasă galbenă; pe elitre are pete galbene neregulate).