Caracterizare generală (după Radu şi Radu, 1972)

Se mai numesc şi “gândacii de aur”, din cauza coloritului frumos, adesea cu străluciri metalice. Sunt coleoptere mici – mijlocii, care morfologic se aseamănă cu buburuzele, dar sunt puţin mai alungite. În schimb sunt specii fitofage (pe frunze sau rădăcini) iar unele sunt galicole, deci foarte dăunătoare. Sunt peste 27.000 specii diurne, cele mai multe la tropice dar destul de multe cunoscute şi la noi. Chrysomella fastuoasa (5-10 mm; este verde, cu dungi longitudinal albastre, roşii, arămii, totul cu reflexe metalice; trăieşte pe diferite plante), Chrysomella violacea (6-10mm; culoare albastru-negricios sau negru, cu luciu albăstrui), Phyllotreta atra (1,8-2,5 mm; negru, uneori albastru, dăunător la varză) şi Haltica oleracea (3-4 mm), de culoare neagră, albastră, verde, metalizat; trăiesc în număr foarte mare pe diferite plante (în special pe varză) ca şi puricii.

Melasoma populi ,”gândacul roşu al plopului”; 10-12 mm lungime; elitre roşii-cărămizii; trăieşte pe plop şi pe salcie), Entomoscelis adonidis ( 7-10 mm; “gândacul roşu al rapiţei”), Leptinotarsa decemlineata (10-12 mm, galben-portocaliu cu 10 dungi longitudinale negre pe elitre; cu o mare răspândire şi cu invazii este extrem de dăunător la multe specii de solanacee), Diabrotica virgifera (‘gândacul porumbului”; este o specie americană dar care a fost introdusă în Europa doar de 3-4 ani, timp în care şi-a extins arealul din Serbia şi în România); Lema melanopa (“gândacul ovăzulu”; 4-5mm; cap negru, pronot roşcat, elitre albastre sau verzi)