Caracterizare generală (după Radu şi Radu, 1972)

Cuprinde peste 20.000 specii răspândite pe tot globul. În zona temperată umblă pe pământ, în pământ, sub frunzar, pe sub pietre şi foarte rar pe arbori (aşa cum de fapt trăiesc speciile tropicale). Larvele, de tip campodeiform, sunt prădătoare sau vegetariene. Au corp alungit, mandibule puternice, iar la partea terminală a corpului poartă o pereche de apendice scurte. Picioarele sunt lungi, adaptate la alergat.
Carabidele sunt insecte prădătoare cu aparat bucal de tip masticator, dar sunt şi specii sau chiar genuri (Zabrus, Harpalus, Amara) care atacă plantele cultivate. Astfel, Zabrus tenebrioides (gândacul ghebos) este foarte dăunător la culturile de cereale, atât ca larvă cât şi ca adult. Haraplus pubescens, este dăunător la cereale, căpşuni, etc.
Totuşi, celelalte forme, prin faptul că distrug multe insecte dăunătoare sunt considerate specii folositoare. Carabus cancellatus, are culoare arămie, cu reflexe metalice şi sculpturi pe elitre. Este comun în grădini şi păduri. Carabus auronites, are elitre de culoare verde şi cu reflexe metalice; se găseşte prin păduri, sub scoarţa copacilor căzuţi sau pe sub trunchiurile căzute pe sol. Calosoma inquisitor şi Calosoma sicophanta (Fig. 182;D), sunt forme de păduri, arboricole, comune la noi, foarte utile în combaterea dăunătorilor. Brachinus crepitans (“gândacul bombardier”) este recunoscut prin comportamentul său de a arunca prin orificiul anal un jet de gaz şi lichid care conţine oxid de azot (atunci când este deranjat), însoţit de un pocnet caracteristic.
Dintre formele acvatice amintim pe Dytiscus marginalis şi Cybister laterimarginalis, coleoptere mari, comune în fauna bălţilor noastre, unde trăiesc atât ca larve campodeiforme răpitoare, cât şi ca adulţi. Sunt considerate dăunătoare deoarece, pe lângă insectele dăunătoare şi mormoloci, mai atacă şi puietul de peşte. Gyrinus natator este o insectă acvatică, înoată cu mare repeziciune, făcând cercuri la suprafaţa apei. Sunt forme despre care am amintit anterior, la caracterizarea generală au o serie de adaptări la acest mediu de viaţă (picioare înotătoare, antene adaptate la respiraţie(cu flagel scurtat şi scap modificat). Carabus gigas, este printre cele mai mari coleoptere de la noi (40-60 mm) dar este o specie rară. Carabus violaceus are corpul negru, alungit, cu marginea elitrelor de culoare verde arămie, violet sau albastră. Este răspândit la şes şi la munte, în păduri şi livezi. Alte specii de Carabus: C. ullrichi, C. glabratus.