pagina in constructie

Toaletare

Brebii acordă o mult timp pentru îngrijirea blănii. În acest sens, brebii au o adaptare morfologică specifică – unghia despicată („gheara dublă”) - care poate fi utilizată ca un “pieptene” (Ionescu, 2006).
După ce brebul iese din apă, acesta începe să se scuture pentru a elimina apa din blană. Mişcarea este progresivă, începând cu partea anterioară a corpului (Ionescu, 2006).

Îngrijire
Seara brebul iese din adăpost, iar după prima ieşire din apă el îşi începe toaletarea. Procesul de curăţire a blănii este repetat pe toată durata activităţii nocturne. Uneori toaletarea are loc şi în interiorul adăpostului (Ionescu, 2006).
Întreţinerea blănii (auto-toaletare): brebul foloseşte labele din faţă, picioarele posterioare sau dinţii pentru a-şi curăţa blana în timp ce animalul stă jos. Deseori, procesul de auto-toaletare include atât utilizarea picioarelor cât şi a dinţilor (Bau, 2001).
Curăţatul, cu ajutorul membrelor anterioare (fig. 22) prin mişcări simultane, începe cu botul, continuă cu restul capului şi gât; urmează partea ventrală (piept şi abdomen), mişcarea fiind de la stern spre exterior. Tot cu ajutorul labelor din faţă brebul „piaptănă”  şi părţile laterale ale corpului. Pentru îngrijirea blănii se foloseşte şi de membrele posterioare, cu ajutorul cărora îşi scarpină capul, pieptul şi părţile laterale. De asemenea, cu ajutorul incisivilor, brebul îşi curăţă abdomenul, picioarele din spate şi părţile laterale, prin mişcări scurte şi rapide. Tot cu ajutorul incisivilor femela curăţă şi blana puilor (Ionescu, 2006).

Toaletare

Cu toate că brebii dedică o mare parte din timp toaletării şi par a freca secreţia glandei anale pe blana lor, această substanţă chimică nu se găseşte în mod regulat în părul lor (Rosell, 2002).
Toaletarea reciprocă: doi indivizi se curăţă reciproc, simultan cu ajutorul dinţilor şi/sau a picioarelor din faţă. Ei adesea fac acest lucru în părţile corpului unde animalul “pieptănat” nu poate ajunge singur (partea de sus a spatelui, gâtului şi a capului). Acest comportament pare a fi foarte important ca o exprimare a contactului social sau pentru menţinerea blănii în condiţii optime, în locurile în care animalul nu poate ajunge singur. În cazul toaletării reciproce, de multe ori este vorba de doi indivizi care nu s-au împerecheat încă, dar în acest caz se pare că este vorba de exprimare a poziţiei dominante asupra celuilalt membru al grupului familial (Bau, 2001).
Este foarte important ca brebii să se toaleteze în mod regulat pentru a-şi menţine blana impermeabilă şi a-i păstra proprietatea de izolator termic în mediul acvatic.

Timpul alocat