Pagina in constructie

Semne de activitate ale brebilor 

                                          
Observarea directă a brebilor este destul de dificilă ca urmare a activităţii lor preponderent nocturne. Din fericire, hrana lor, deplasarea şi activitatea de construire lasă multe urme în mediul înconjurător, care sunt nu numai o dovadă clară a prezenţei lor, dar reflectă de asemenea, nivelul de activitate a acestora într-un anumit teritoriu. Putem observa următoarele urme ale activităţii brebilor:

1. Hrănire: urmele apar ca urmare a doborârii arborilor şi a activităţii de hrănire a brebilor şi sunt cele mai frecvente. Pornesc de pe una din părţile ramurilor subţiri (o urmă de rosătură oblică) iar pe ramurile mai groase, apar de multe ori pe întreg perimetrul, în jurul tulpinii/ramurii (o urmă tipică de hrănire este în formă de clepsidră). Urme ale incisivilor pot fi văzute în zonele de hrănire. Putem să le găsim în special pe lemn, dar un observator cu experienţă este în măsură să le găsească, de asemenea, pe plante. Alte urme rămase după procesul de hrănire sunt ramurile rămase fără scoarţă, aşchii de lemn şi de scoarţă de copac;

2. "Scaune alimentare": ele apar acolo unde brebii consumă alimente în anumite locuri sigure (de exemplu, în desişuri de arbuşti, în ape puţin adânci sau la marginea apei – malul apei);

3. Semne(urme): amprente ale labelor sau ale cozii în noroi, nisip ud sau zăpadă. Ele sunt de scurtă durată, spre deosebire de toate celelalte urme de activitate şi, prin urmare, sunt dovezi ale unei proaspete prezenţe a brebului în zonă;

Amprentă membru superior (Castor fiber)

Amprente membru inferior (Castor fiber)

 

1. Locuri de intrare/ieşire: locuri în care brebii ies pe uscat. Ele sunt de multe ori săpate (în mal) şi netezite de corpul brebilor şi a ramurile trase la/spre apă;

Loc de intrare/ieşire din apă (tobogan)

1. Poteci: cărări bătătorite pe uscat, de obicei conducând la sursele de alimente;

2. Canale: canale inundate lungi şi înguste, săpate în maluri, care asigură accesul brebilor la vegetaţia îndepărtată (de apă);

3. Marcaje olfactive: sunt de obicei sub formă de movilă formată din noroi, nisip sau vegetaţie. Aceste urme de activitate pot fi găsite numai rareori în perioada principală de monitorizare (noiembrie - februarie). Ele se găsesc îndeosebi, din martie până la sfârşitul verii, atunci când intensitatea marcajului este mai mare;

4. Excremente(lăsături): urme foarte rare de activitate. Ele conţin resturi nedigerate de alimente;

5. Refugii: cele mai frecvente sunt adăposturi (vizuini) săpate. Acestea sunt un tip de adăpost foarte dificil de observat, deoarece ele sunt toate subterane şi intrarea lor se află sub nivelul apei. Intrările pot apărea temporar deasupra nivelului apei în timpul fluctuaţiei nivelului apei. Ele pot fi văzute vara din barcă. În timpul iernii se poate remarca aerul cald care iese din “hornurile” de aerisire. Când se merge pe jos de-a lungul malului, se pot vedea adăposturi cu părţi ale plafonului prăbuşite. Aceste adăposturi prăbuşite sunt de obicei abandonate. Un alt tip de refugiu este cunoscut sub numele de "semi-colibă", adică adăpost cu partea de sus acoperită cu rămuriş şi sol şi aşa-numitele "colibe", care sunt toate formate dintr-un morman de ramuri lipite(izolate) cu sol. Diferenţa dintre un adăpost săpat, o semi-colibă şi o colibă poate fi observată mai jos:

Potecă (cărare) spre sursele de alimente

1. Baraje: construcţii longitudinale şi pe diagonală în cursurile de apă, capabile de a reţine apa. Sunt construite pe cursuri de mică adâncime, cu un debit redus, localizate acolo unde fluctuaţiile nivelului apei apar adeseori. Creşterea nivelului apei permite menţinerea permanentă - sub nivelul apei - a intrărilor în refugii, şi îmbunătăţirea disponibilităţii arboretului din preajma apei. Barajele sunt, în cea mai mare parte, construite din tulpini şi ramuri lipite între ele cu diferite materiale disponibile - iarbă, pământ şi noroi, dar acestea pot conţine şi materiale antropogene găsite, cum ar fi folii din PVC, etc.