pagina in constructie

Comunicare 

Comunicarea la castorul eurasiatic se bazează pe: semnale olfactive (marcaje olfactive), sunete (plesnituri de coadă şi vocalize) şi pe atingeri (contact nazal, toaletare reciprocă, lupte şi încleştări violente), în timp ce semnalele vizuale par să joace un rol minor. Din cele de mai sus, numai marcajul olfactiv, plesniturile de coadă şi luptele violente sunt observate în timpul interacţiunilor dintre rivalii extra-familiali (Thomsen  et al, 2007).
Pe lângă semnalele enumerate mai sus, brebii comunică prin mişcări şi posturi specifice atunci când se înfruntă.
Movilele de semnalizare (marcaje): formate din noroi şi vegetaţie şi marcate cu castoreum, sunt construite în zone cu activitate intensă în apropierea unui adăpost al brebilor. Se găsesc pe, sau în apropierea barajelor şi potecilor construite de brebi, şi pe adăposturi, movilele de marcaj se crede că servesc drept posturi de semnalizare pentru animalele dispersate, probabil, avertizându-le să stea deoparte de coloniile active sau/şi să semnalizeze locul vacant în cazurile în care unul sau mai mulţi membri adulţi au pierit. Alt  comportament, în special agresivitatea, probabil ajută la consolidarea semnalelor chimice de marcaj şi extinde influenţa coloniei dincolo de locurile cu activităţi principale acolo unde sunt construite cele mai multe movile de marcaj (Hatler & Beal, 2003).   
Membrii grupurilor familiale diferite au prea puţine interacţiuni cu excepţia primăverii, când începe dispersia. Având în vedere numărul relativ ridicat de marcaje olfactive într-o zonă aproape de locul adăpostului, se presupune că marcarea olfactivă nu serveşte ca o sursă de comunicare socială între membrii grupului familial, şi nici pentru menţinerea drepturilor teritoriale (Bau, 2001).
Vedere, auz şi miros: comunicarea vizuală nu pare a fi de o mare importanţă, pentru că animalele sunt în primul rând nocturne (Rosell et al, 1998). Urechile sunt mici şi păroase, auzul fiind bine dezvoltat. Vocalizele brebilor sunt sunete ascuţite ca un fluierat piţigăiat. Simţul mirosului este foarte bine dezvoltat. Se pare că marcarea teritoriului la brebi serveşte şi la întărirerea legăturilor între membrii grupului familial. Este sugerat faptul că substanţele de marcaj reduc riscul întâlnirilor agresive (Bau, 2001).